Cel care încearcă prima dată să denumească glucidele este C.Schmidt în anul 1844,care le denumește hidrați de carbon,datorită raportului observat între atomii de hidrogen și oxigen de 2:1.Se propune formula generală de Cn(H 2O)n. Formula propusă are 2 incoveniente:
- Hidrogenul și oxigenul nu sunt legați sub forma de molecule de apă de atomul de carbon
- sunt substanțe de tipul aldehidei formice CH2O, acid lactic C 3(H2O)3, care nu sunt glucide.
Nomenclatura actuală de glucide provine de la grecescul γλικισ (glikis=dulce). Nici această denumire nu este riguros științifică deoarece glucide cu masă mare(celuloză, amidon) nu au gust dulce.
De obicei, pentru zaharide se folosesc denumiri uzuale, inspirate din numele produselor naturale, din care au fost izolate inițial, care au sufixul “-oză”: glucoză, fructoză etc.; denumirile IUPAC se utilizează mai rar.
Zaharide 